poem-----SA-TI SPUN O POVESTE AMUZANTA?

Privesc pe-un geam
Si-un copac zaresc
Ce tremura intr-o seaca adiere.
Si-aud un geamat,
Si-l compatimesc,
Si-l rog sa-mi povesteasca o-ntamplare
Ca sa uite de tristetea covarsitoare.
Fluturand din crengile cu cioturi
Sperie un cuc somnoros,
Dupa care-ncepe oful sa si-l povesteasca:
Cica el odata,cand tanar era
Sub ale lui crengi inmiresmate,
Cupluri dragostea si-o-mpartaseau
Si ca toate pasarile ouale in ale lui cuiburi isi cloceau
Si ca drumetii sub el se odihneau
Iar copii numai pe langa el se jucau
Dar acum...a ramas singur,
Numai cu ciorile si cucii
Sa-i tina companie
Si cu rame si gandaci
Scoarta sa i-o manance.
Cum sa nu fie suparat
Cand toti l-au abandonat?
Ca sa moara-n liniste,
Fara pic de glorie ori onoare.
Brusc, un nor deasupra lui s-aseaza
Si-ncepe sa-i planga de mila
Si-ncepe toata lumea a plange
Si copacul,si cucul,si rama,si eu,si toti
Oamenii de pe pamant.
Iar cerurile se deschid,
Si-un porumbel iese
Cu ramurica de maslin in cioc,
Si-o zvarle asupra copacului ciunturos,si sters,si gol.
Si el la ceruri incepe a se ridica
Si cand aproape-ajunse
Un fulger il lovi;
Si visele i le narui
Transformandu-l in cenusa
Ce pica incet-incetisor pe pamant
Ca o ploaie calda de vara,
Innegrind totul:case,oameni,campii.
Si toti incepura a plange si mai cu patima,
Si parca toti au impietrit
Si s-au transformat in statui negre,
Plangatoare de sange.
Si ziceai  ca totu-i doar un bocet
Ce pana-n noapte a continuat
Si,a doua zi toti au uitat
Ca un biat copac a existat...

Desi cenusa a ramas.