El e punctul amurgului scrijelit
Impuns de zorii cugetatori cu-n clinchet
Sarit sub atingerea oglinzii;
Peste ea aduce istovita speranta.
Pe pica-n Copacul suge viata
Cu gheara la varf sare si prin tot
Pica-n cer, dar inca doare
Si cu-n adio zboara-n abis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu