In ochii lui ma vad si stiu
Ca ma va arde si-n abandon voi zace,
Dar n-as da veacul inapoi si nu i-as face
Chip de lut cum i-ar place.
In intunericul fiintei mele
Nu mai zace-un punct istovit
De creerea chipului de lut parjolit
El stie ca nu-i pe chipul meu sangele.
Pe care-l voia;dar oare uita
Ca si eu-s de lut si ca ma doare??
Astept ochiul cu resemnare
Chiar daca pic in Nefiinta.
Ochiul ma condamna si ma raneste
Ma sfasie si ma arunca.
Pic in uitare ca o naluca…
Ca pe-un chip de lut pe care nu-l mai iubeste.
Pantecul mamei ma doare
Corpul ma-mpinge in lumina arzatoare
Aerul mi-i sufocare.
Am pierdut! M-am nascut…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu